Ghidul Navetistului – Învățăturile lui Bogdan pentru ucenicii săi

Dacă ai (ne)norocul de a face naveta la muncă sau la școală, ar trebui să știi câteva lucruri despre acest sport extrem. Pentru că sunt un om bun, care vrea să-și ajute semenii, îți voi spune ce am aflat în cele patru luni de făcut naveta în Edenul României, București. Pentru început, vreau să-ți spun că aș vrea să mi te adresezi cu „Domnule profesor/Maestre”, asta așa ca să nu mă supăr. Nu refuz nici micile atenții…

Ești gata, ucenicule? Dacă nu ești, mai bine ieși de pe blogul meu. Naveta este o artă străveche prin care CEI ALEȘI se duc pe Pământul Făgăduinței, locul în care câinii chiar umblă cu covrigi în coadă pentru că un cocalar a avut un moment de strălucire intelectuală și a decis să-și bată joc de săracul animal. Este locul în care mierea nu mai curge în lapte, ci în flegmele de fumători din gară. Dacă ești sigur că vrei să faci acest pas important, te rog să mi te alături!

Primul sfat pe care ți-l dau este să NU te mai trezești ca vita cu zece minute înainte de a pleca la muncă! Trenul/autobuzul/tancul sau ce mai ai tu pe acolo, nu așteaptă cumințel în stație să-ți bei poșirca, pardon, cafeaua. Mișcă-ți fesierii și trezește-te mai devreme, învățăcel!

A doua povață pe care ți-o spune Maestrul tău este să NU dai bani cerșetorilor din stație. Oamenii ăia „amărâți” pe care-i vezi cu zdrențe pe ei, ți-ar putea cumpăra toată familia. De cele mai multe ori ăia o duc mai bine decât o duci tu. Hai să-ți spun o povestire de acum câteva zile:

Maestrul (adică eu) era în tren și aștepta să plece acasă. Liniștea a fost înlăturată de un cerșetor invalid care își freca dosul de podeaua vagonului. „Dați-mi și mie un leu, vă rog!” venea din cavitatea bucală a nefericitului. Ajunge în dreptul unor muncitori și le cere bani. În acel moment, unul dintre muncitori grăiește următoarele: „Dacă îți dau un leu, te ridici de jos?”. Auzind cele spuse, cerșetorul zbiară că da.

„Scoală Lazăre și umblă!”, glăsui muncitorul. De necrezut! Cerșetorul era în două picioare! Aleluia! Primește banii și se trântește iar pe jos. În două secunde ajunge în dreptul Maestrului (ăsta-s eu). „Îmi dai șefule un leu?”, trântește iar necinstitul. Maestrul (sper că știi cine este) îi spune să se ridice și să plece. Ghinionistul necurat îi grăiește cuvintele fatidice: „Dar îmi dai un leu?”

Dragul/draga moșului, vezi de ce nu este bine să dai bani indivizilor care nu-și folosesc picioarele pentru a munci? Gândește-te la povestirea asta.

Următorul îndemn este să nu cazi în capcana indivizilor care stau la capătul peroanelor din Gara de Nord și îți șoptesc printre dinți „Taxi”. Ferește-te de ăștia ca românul de pasta de dinți! Stai puțin… Nu mai contează. Oricum, ferește-te de ei! Te trag în țeapă, dar dacă ai noroc, te trag doar la figurat.

Al patrulea sfat de la mine pentru tine, ucenicule, este să te ferești și de oamenii care îți vorbesc prea frumos sau îți spun că ești superb(ă). Sunt și ăștia niște cerșetori, dar niște cerșetori care mai întâi te îmbată folosind cuvinte bine alese și după aceea te roagă să le dai niște bănuți pentru „un bilet de tren”. Ei probabil sunt oameni cuminți, dar fix atunci au aflat că mai au nevoie de încă „4 lei”. Bine, de la tine au nevoie de 4 lei, de la Gicuță mai au nevoie de 6 și tot așa… Strâng bănuți până fac de un Iphone 7 Plus.

Ultimul sfat pe care ți-l ofer este să vorbești cu indivizii din mijloacele de transport în comun, mai ales dacă îi vezi în fiecare dimineață. Sunt și ei la fel ca tine. Cine știe, poate că veți deveni prieteni. În plus, veți face drumul să nu mai pară plictisitor, vă veți enerva unul pe celălalt cu diverse păreri despre religie, politică și Illuminati.

Ți-am spus oare să nu mănânci niciodată din patiseriile în care cocarul se scobește în nas și după aceea întinde surplusul de mucus prin cocă? Nu? Acum ai aflat că nu este o idee strălucită.

Ia spune, tinere Padawan, ți-au prins bine sfaturile date de înțeleptul tău Maestru? Dacă da, trimite-i un comentariu printr-un porumbel mesager.

*Sursă imagine*