A murit fotografia pe film?

“Photography is a love affair with life.” – Burk Uzzle 

Ah, cât de frumos a spus-o Burk Uzzle! Îți mai aduci aminte de vremurile în care trebuia să aștepți câteva zile pentru a vedea pozele din vacanță? Dacă răspunsul este ”Nu, ce om normal făcea asta? De ce nu te uitai imediat după ce făceai poza?”, atunci ești prea tânăr (cine vorbea!) pentru a înțelege ceea ce numesc eu „arta așteptării”. Vezi tu, tinere, până acum câțiva ani, adică în Preistorie, oamenii foloseau aparate cu film pentru a captura momentele importante. Nu exista „Aifon” și nici nu puteai să-ți faci multe selfie-uri.

„Ce demenți! Cum să nu poți să-ți faci selfie-uri pe budă?”. Știu! Nu-i așa că era groaznic atunci? Nu vreau să te mint, puteai face câte selfie-uri doreai, bine doar 24/36 pe rola de film, dar te cam costa toată treaba asta. După ce te „rupeai în figuri” în fața camerei, trebuia să mergi cu filmul la developat și așteptai câteva zile pentru a vedea rezultatele. De cele mai multe ori, toate fotografiile erau mișcate, aveau un deget în lateral sau focalizarea nu era pe fața ta. Era mai interesant peisajul din spate. Urâte vremuri, nu?

Îmi aduc aminte de o întâmplare dintr-o seară de toamnă, cred că aveam mai puțin de 10 ani. Tata tocmai încărcase un film nou în aparatul nostru foto nu foarte scump. Așteptam cu nerăbdare să plece din camera și să pun mâna pe comoara cu buton. Am așteptat, am așteptat și iar am așteptat… Cred că am stat cu ochii ațintiți pe aparat vreo jumătate de oră. În cele din urmă, am rămas singur în încăpere cu minunăția. Eram ros de emoții, inima îmi bătea de parcă s-ar fi antrenat pentru Olimpiadă, dar m-am dat repede jos din pat și am fugit până la biblioteca unde se afla aparatul. Fără să mai pierd vremea, l-am luat, l-am aprins, mi-am adoptat poziția de pozat și… Flash! Am fost lovit de cel mai puternic bliț pe care l-am văzut vreodată. Am lăsat aparatul la locul lui și am început să mă târăsc departe de bibliotecă. Nu aflase nimeni despre tentativa mea eșuată de a îmi face un selfie. Totul a fost frumos până când au venit pozele de la developat. Prima poză: un copil cu fața desfigurată de un bliț puternic. În dreapta lui se vedea o mică mână care saluta privitorul. Pot spune că acela a fost primul meu selfie. Cum poți să-l uiți?

Până acum câteva zile, am crezut că fotografia pe film a intrat într-o comă din care nu se putea trezi, dar m-am înșelat. Am început să citesc pe diverse site-uri de fotografie că filmul revine la putere. Încet, dar sigur. Stai liniștit/ă, nu va distruge fotografia digitală, trebuie să trăiești într-o altă lume pentru a crede așa ceva. Fotografia digitală și-a rezervat un loc important în societatea noastră, nu va putea fi detronată așa ușor. Fotografia pe film a rămas plăcerea vinovată a fotografilor nostalgici, dar acum, din ce în ce mai multe persoane încep să-și ia inima-n dinți și să pășească pe acest teren necunoscut. Mulți dintre ei sunt hipsteri, recunosc, dar printre mulțimile de hipsteri există și oameni care vor să experimenteze și să învețe ceva nou. Fotografia digitală nu ne mai oferă prea multă satisfacție.

Eu am început să mă gândesc serios la următorul lucru: bun, fac o fotografie, o descarc în calculator și o editez (sau nu). Am fotografia respectivă? O dețin? Unii ar spune că da, dar eu nu sunt de acord. Ce văd pe ecran este doar o iluzie, un paradox. Imaginea există, dar nu există în același timp. Acum te întreb și pe tine: cum vezi problema asta?

Abia după ce o printezi și o poți atinge și mirosi, o deții cu adevărat. Eh, fotografia pe film elimină această senzație ciudată pe care ți-o oferă fotografia digitală, te scapă de întrebările astea „existențiale”. Este simplu: orice ai face, imaginea este acolo, este palpabilă. Chiar dacă nu este indicat, poți atinge filmul, nu? Fă același lucru și cu imaginea din aparatul tău de fotografiat digital/telefon. A, nu poți? Asta este ideea.

Dacă la început a reprezentat singura modalitate prin care oamenii puteau imortaliza fragmente din viața lor, acum fotografia pe film a devenit mai mult o metodă de a ieși din rutină, de a te juca și de a experimenta. Tu ce crezi? Te-ai întoarce, măcar pentru o zi, în vremurile în care fotografiile nu erau mulțimi de 1 și 0? Oricum, nu uita: “A camera is a tool for learning how to see without a camera.” – Dorothea Lange 

*Sursă imagine*

Anunțuri

6 gânduri despre „A murit fotografia pe film?

  1. Oooo… am o poză în care se regăsesc următoarele: io pe jumătate, adică un ochi, juma de nas, înțelegi tu (jumătatea verticală), mama fără cap, tata fără cap. Soră-mea a ieșit beton, ea fiind singura întreagă, cred că motivul a fost că era fix în jumatea pozei, era bebel și o ținea tata în brațe. Fotograful era cam beat (atunci nu ne-am dat seama), abia când am văzut poza developată. Și acum am aparatul, cu un film în el :)) Oricum era destul de scump să scoți poze … tocmai de asta aveam poze mai mult pe la serbări …

    Apreciat de 1 persoană

  2. Minunat articol, și… chiar așa, o fotografie digitală (ca și un blog pe de-a-ntregul, cumva) …oare „unde este?”, de multe ori mi-am pus și eu aceeași întrebare, mai mult sau mai puțin existențială, țin la fotografiile mele, alb-negru sau color, hârtie sau digitale, destul de mult. Amintiri și nu numai, experiențe, etape… Iar citatele, nu cred că se putea mai potrivite. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  3. Bucurie şi spectacol.
    Intram în dulap să pot pune filmul în tancul de developat.Atîrnam filmele, pentru scurs şi uscat, pe sfoara de rufe, iar spectacolul începea seara cînd instalam aparatul de mărit, tăvile cu substanţe şi mă ( sau ne , dacăeram mai mulţi) bucuram pentru fiecare imagine imprimată pe hîrtie.
    Le spălam în vană şi pînă să reuşesc să-mi cumpăr un uscător electric, le uscam în cuptor, după care trebuia să le ţin presate o vreme, căci se rulau la uscare.
    Mulţumesc pentru amintiri!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s