De ce nu regret că am ieșit din zona mea de confort

Sunt unele momente când rutina parcă te sufocă, vrei să te urci în primul avion, să pleci prin Europa sau Asia și să nu te mai întorci prea curând. Poate niciodată, totul depinde de situația fiecăruia.

Noi, oamenii, suntem ființe programate să se miște, să exploreze, să descopere câte ceva nou în fiecare zi. Nu contează că este un fel de mâncare, o trupă nouă, un gen muzical, o persoană sau o activitate sportivă. Suntem curioși și ne plictisim când suntem obligați să facem același lucru zilnic timp de câteva luni sau ani! Petrecându-ne toată viața închiși (voluntar) între 4 pereți și făcând același lucru zi de zi, intrăm într-o rutină periculoasă, o capcană din care numai cei curajoși și care gândesc „outside the box”, să mă murdăresc puțin la gură de engleză, pot să iasă.

Odată intrați în această mocirlă cleioasă, pentru că așa văd eu rutina, este foarte greu de ieșit. Nu imposibil, așa cum ar spune unii, dar dificil. Trebuie să reaprindem acea scânteie din creierul nostru. Trebuie să redevenim oameni! Nu este bine pentru noi să rămânem acolo unde suntem, că „merge și așa treaba”. Degeaba te duci la muncă, te bucuri că vine banul și seara stai două ore cu telefonul în mână dând scroll și reacții de „HAHA” la clipuri cu pisici.

În acele momente poate îți dai seama că ceea ce faci nu este ce îți doreai să faci atunci când aveai cu 5 sau 10-15-20 de ani mai puțin și că parcă vrei să schimbi ceva, dar nu prea ai chef și tupeu, că e bine unde ești acum. Asta este zona de confort și nu este bună, pentru că ne limitează, ne distruge potențialul.

Încă am momente când parcă nu vreau să fac un lucru sau să vorbesc cu o anumită persoană, deși știu că nu îmi fac mie un bine. Fac tot posibilul să nu-i mai acord puterea de a lua decizii lui Bogdan cel care nu are chef sau curaj.

Regret că am luat atitudine și am încercat să fac mai multe lucruri pe care nu le-aș fi făcut în viața mea? Nu! Și uite și de ce:

  • Am întâlnit oameni incredibili

Obișnuiam să cred că lucrurile bune se întâmplă numai unui procent destul de mic de oameni. Este total greșit. Lucrurile bune ți se întâmplă numai dacă încerci să faci ceva. Tipa sau tipul ăla mișto de la facultate sau muncă nu va veni la tine spunând că ești persoana pe care a căutat-o ani de zile. Du-te și vorbește cu persoana respectivă, ia-ți fricile, îndeasă-le într-un sac și aruncă-le departe! O să-ți mulțumești mai târziu că ai avut curajul și inițiativa de a face primul pas.

Așa am întâlnit foarte mulți oameni frumoși și foarte pasionați de ceea ce fac, iar câțiva mi-au devenit prieteni buni. Tot ce am făcut a fost să îi salut și să fiu om cu ei, să interacționez fără să am așteptări sau ceva de câștigat. Cred că acesta este secretul.

  • Am aflat că am talente pe care nu le știam

Când m-am mutat în București, tot ce știam să gătesc era o omletă și salată. Românul are o vorbă: „nevoia te învață”. Ghiciți cine a învățat să gătească ciorbe, tocănițe și deserturi? Aveam de ales: fie mâncam zilnic de la fast food, lucru de neconceput pentru mine, fie luam telefonul și căutam rețete pe care să le încerc ulterior. Nu doar că am supraviețuit, dar a început să-mi și placă. Poate mă veți vedea la vreo emisiune de gătit.

  •  Am învățat că eșecul este încă o șansă de a deveni mai bun

Chiar dacă cineva te-a refuzat sau nu ai prins locul de muncă dorit, asta nu înseamnă că trebuie să lași totul baltă și să te resemnezi. Din contră, trebuie să mergi în continuare cu fruntea sus. Nu are ce să ți se întâmple. Nu ai primit ce ai dorit azi, poate primești mâine.

  • Nu voi avea regrete

Sincer, nimeni din lumea aceasta nu cred că își dorește să ajungă bătrân și să regrete că nu a făcut anumit lucru într-un anumit moment. Tocmai din acest motiv spun tot ce îmi trece prin cap și fac (aproape) tot ce vreau. Viața este prea scurtă pentru a regreta ceva. De exemplu, în momentul scrierii postării, regret că nu călătoresc mai des, însă mă gândesc cum aș putea schimba asta și sper să îmi iasă planul.

Este bine să stai în bula din care nu ai mai ieșit de mult timp, știu! Este calduț, te simți confortabil și în siguranță, dar parcă ceva lipsește, așa-i? Cum ar fi ca a doua zi să faci măcar un lucru pe care nu l-ai fi făcut nici bătut?

De exemplu, când ai alergat ultima dată? Nu-ți mai aduci aminte, poate nici măcar nu ai încercat. Te temi de ce vor spune vecinii, trecătorii de pe stradă și din parc. Te gândești că poate te judecă („Haha, uită-te la el/ea! A ieșit să alerge de nebun(ă)! Uite cum aleargă, ce poartă!”). Crede-mă, sunt șanse mici, aproape nule, ca cineva să te judece pentru modul în care mergi, alergi sau cine știe ce faci în momentul acela. Ieși și fă ceva ce nu ai făcut până acum! Nu sta în cerculețul tău rumegând situația până la epuizare!

Când este ultima dată când ai ieșit din zona ta de confort? Îți place senzația?

*Sursă imagine*

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s