Bunul simț se învață de mic

Un fel de cuvânt înainte

Ideea pentru această postare a apărut după ce am participat la un concert de-al formației Coma, dar lipsa timpului și a inspirației au amânat procesul de scriere până într-o zi rece de toamnă.

Concertele băieților din trupa Coma sunt poate cele mai interesante și impresionante concerte rock pe care le poți vedea în România. Acei oameni sunt atât de iubiți de public, încât pur și simplu simți toată energia pozitivă care vine din ambele tabere, artiști și audiență. Ce m-a mișcat, să-i spunem așa, a fost micul discurs ținut de Cătălin Chelemen, solistul trupei, despre cât de important este să ai grijă de educația unui copil. Este datoria noastră ca acel „om mic să crească și să ajungă un om mare responsabil”. Mai este vreun mister faptul că un copil este precum un diamant neșlefuit?

Respectul și modestia vor dispărea din România în viitorul apropiat?

Obișnuiam să spun că elevii și copiii de după 2000 au uitat sau nu au fost învățați ce înseamnă respectul față de ceilalți, nu contează că sunt colegi de școală sau adulți. Am rămas cu un gust amar după ce am terminat practica pedagogică în liceele de stat, dar nu pentru că am văzut cât de învechit este sistemul de învățământ românesc, ci pentru că am văzut că elevii nu mai respectă pe nimeni altcineva, nici măcar pe ei.

Am rămas cu acea impresie timp de trei ani, mă împăcasem cu ideea că s-au schimbat vremurile și că trebuia să îmi văd de viața mea ca și cum totul era ok, iar societatea nu era divizată, nebună și sufocată de nonvalori.

O călătorie cu un tren aglomerat peste măsură avea să îmi schimbe toată părerea preconcepută despre noua generație. Mă întorceam de la un examen destul de dificil și, printr-o aliniere a planetelor din galaxie, am reușit să găsesc un scaun liber. Trenul continua să se umple cu oameni, minutele treceau, sirena locomotivei nu se auzea…

La aproximativ 10 minute după ce am plecat din gară, din vagonul celălalt intră o mamă cu un copil în jur de 9 anișori. Singura problemă era că cei doi aveau bilet, însă scaune ioc (mulțumim, CFR!). Atunci mi-am dat seama că nesimțirea nu era în copii, ci în adulți, în cei „trecuți prin viață”, prin greutăți, căci nici măcar un navetist (la abonament nu ai loc asigurat) nu s-a ridicat să-i ofere locul băiețelului. Acum stau și mă întreb următorul lucru: cum te simți când tu, bărbat care se bate cu pumnii în piept că este puternic și viril, stai ca o ploșniță pe scaun, iar în dreapta ta un copilaș riscă să fie lovit și strivit de ceilalți călători? Te simți bine, că de, tu ai ajuns primul! Mergi pe regula „primul venit, primul servit”, nu te interesează de restul, să facă ce-or vrea, nu?

Cum să fie acel copil respectuos când în jurul său vede numai mârlănie? Cum să crească și să ajungă un „om mare, responsabil și cu bun simț” când nimeni nu-i dă un model? Părinții poate că încearcă să-i ofere niște valori, însă nu doar ei au datoria de a-l învăța cum să se comporte în societate și cum să se respecte pe sine și pe ceilalți. Și noi avem această îndatorire!

Nu am mai rezistat să văd scena, așa că mi-am lăsat rucsacul pe scaun și m-am dus în jumătatea vagonului unde se aflau cei doi, ca să îi ofer micuțului locul meu. Reacția copilului? Un zâmbet larg i-a apărut pe față și cu o voce tremurândă și plină de recunoștință a început să-mi spună: „Mulțumesc din suflet! Mulțumesc mult de tot!”

Rămăsesem împietrit. Jur! Atât copilul, cât și mama (felicitări, doamnă!) mi-au mulțumit tot drumul, vreo 40 de minute, că am fost amabil cu ei. A fost prima dată în viața mea când am întâlnit oameni atât de modești și bine crescuți. Acea experiență m-a făcut să realizez că există copii buni, însă nu-i remarcasem. Și da, există și copii obraznici, dar nu este ca și cum au ieșit ei așa, „defecți”. Noi i-am transformat în niște monstruleți, ei învață de la cei mari, îi imită, așa că haideți să le oferim modele pozitive de urmat! Făcând acest lucru, din România nu ar trebui să dispară bunul simț, nu are cum.

A, era să uit! Vreau să mai scriu ceva, un mic sfat: Fiți buni, deschiși la minte și respectați-vă toți semenii, nu doar pe cei care întemeiază o familie „tradițională”! Na, că am zis-o!

 

Reclame

2 gânduri despre „Bunul simț se învață de mic

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s