Cum am scăpat de anxietatea socială cu ajutorul fotografiei de stradă

„Nu mă duc la persoana aceea, poate râde de mine, poate mă înjură…”

Dacă ți se pare cunoscută fraza de mai sus, este posibil să suferi de anxietate socială. Aici nu vorbesc despre fazele în care trebuie să iei calmante cu pumnul pentru a te liniști. Dacă simți că problemele tale sunt grave, îți recomand să discuți cu un specialist, sănătatea mintală este foarte importantă și nu trebuie să îți fie rușine să ceri ajutor specializat.

Am avut parte de foarte multe momente în care pur și simplu nu aveam tupeul necesar de a face un anumit lucru. Tratamentul meu a venit sub forma unui aparat de fotografiat. Vezi tu, pentru a scăpa de o fobie, o frică, trebuie să îți ții respirația și să sari direct în acțiune. Nu îmi ofer timp de a gândi și răzgândi momentul. Îl trăiesc și îl trăiesc la maxim! Știu că pare un clișeu și că toate articolele de pe internet spun același lucru, dar trebuie să-ți spun că funcționează!

Fotografia de stradă a avut un impact neașteptat de puternic asupra psihicului meu. M-a transformat, m-a făcut să îmi înfrâng propriile temeri. Să merg la o persoană necunoscută? Nici gând! Să vorbesc cu ea sau să o fotografiez? Dar ce ai, ai înnebunit? Cam așa gândeam la început. Uneori, stau și mă gândesc cât de mult am putut evolua și ce rol deosebit de important a jucat fotografia de stradă în „tratarea” micii (sau marii) mele probleme.

Am învățat două lucruri extrem de importante în toți acești ani de când fotografiez străini pe stradă:

  1. Nu trebuie să îți fie frică de ei. Bine, nu spun să te duci într-o favelă din Brazilia și să începi să fotografiezi ca un bezmetic toți indivizii pe care-i vezi. Trebuie să te gândești puțin și la siguranța, sănătatea sau viața ta. Dacă știi că un loc este deosebit de periculos, mai bine îl ocolești sau încerci să nu superi pe nimeni. Mi-am dat seama că oamenii reacționează pozitiv dacă ai o atitudine pozitivă și le zâmbești. Nu strică nici dacă le spui motivul pentru care îi fotografiezi. Am întâlnit oameni care mi-au dat și follow pe Instagram pentru că s-au văzut în fotografiile mele. Ține minte: o atitudine pozitivă îți va aduce cadre bune. În plus, camera ta va rămâne nevătămată.
  2. Nu trebuie să îți fie frică de eventualele răspunsuri negative. Poate persoana pe care voiai să o fotografiezi a avut o zi proastă, poate și-a pierdut locul de muncă sau pur și simplu nu vrea să se vadă pe internet. Unii oameni preferă să fie lăsați în pace. Înțeleg că în momentul în care ieși din casă poți fi fotografiat fără probleme, însă dacă o persoană te roagă să nu o fotografiezi, nu te comporta ca un nesimțit, respectă-i dorința și mergi mai departe. Sunt destui pești în ocean.

Ideea pentru acest articol a venit acum două zile, când am ieșit împreună cu Andra la un mic „photo walk” printre blocurile patriei. Am fost cam reticent la început, credeam că nu voi surprinde nimic interesant. Totul în jurul meu era banal, însă mi-am dat seama că aparatul de fotografiat din mâna mea avea puterea de a imortaliza acel banal și de a-l arăta lumii. Brusc, femeile din fața blocului sau bărbații care jucau șah în parcare au devenit subiecte numai bune de fotografiat. Cineva trebuie să documenteze aceste mici evenimente pe care le vedem cu toții zilnic. Poate că peste 100 de ani nepoții mei se vor uita la fotografiile mele așa cum mă uit acum la imaginile cu vechile orașe ale țării.

Oamenii s-au comportat mai bine decât mă așteptam. Da, au fost câteva priviri neîncrezătoare, însă nimeni nu a comentat. Din contră, câteva femei care au ieșit pe băncile din fața blocului au fost mai mult decât încântate că le fotografiez. Nu aș fi putut face acest lucru în urmă cu 4/5 ani. Vechiul „eu” ar fi evitat orice conversație cu un subiect, ba chiar nu ar fi avut curajul de a-i pune aparatul în față. Nu poți scăpa niciodată de anxietate dacă stai în propria bilă de cristal. Vrei să te „vindeci”? Du-te și fă lucrul de care te temi cel mai mult. Nu o dată, nu de două ori, ci de zeci sau poate sute de ori, până simți că frica a dispărut, că mintea ta s-a reprogramat. Nu aștepta minuni, ieși din zona ta de confort!

Mai jos o să postez câteva imagini surprinse în mica plimbare:

 

*Fotografiile îmi aparțin și nu aș vrea să le văd prin alte părți.

 

Reclame

8 gânduri despre „Cum am scăpat de anxietatea socială cu ajutorul fotografiei de stradă

  1. Eu cred ca ai dreptate cand spui ca „trebuie să îți ții respirația și să sari direct în acțiune”. Eu sunt Sunday School teacher la grupa mica. Si unii parinti, raman la inceput in clasa cu copiii mai rusinosi sau care sunt mai mamosi si plang dupa ei daca ar pleca – cand copilul se obisnuieste cu mine si colega mea, nu mai este nevoie sa ramana, poate sa mearga in biserica la serviciul divin si noi le aducem copiii cand terminam. Ei bine, cand am inceput eu la Sunday School ( am deja 2 ani) ma simteam asa aiurea sa invat copiii cu parintii de fata si imi doream mult sa nu aleaga sa ramana in clasa. Pana am realizat ca nu am de ales, trebuie sa ii invat si gata, e un job pe care eu singura mi l-am ales sa il fac, nu m-a obligat nimeni, puteam sa zic nu cand am fost intrebata daca vreau sa predau. Si acuma parca nu ma mai simt asa de nasol, ma asez pe scaunele langa copii si ignor parintii, imi vad de treaba mea. Este exact cum spui tu, trebuie sa iti iei inima in dinti si sa te pui pe treaba. And it works 🙂

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s