Oare mai pot fi normal?

Stau și mă întreb: o să revin vreodată la normal? Este o întrebare la care nu am răspuns. Este posibil ca timpul să-l țină ascuns acolo, undeva prin misteriosul său buzunar plin de scame amestecate cu mii de dorințe arzătoare. Trebuie să recunosc, port în mine un „virus periculos”, cum ar spune unii, dar m-am obișnuit, îmi este bine așa. Nu mai încerc să-l alung cu pietre și bețe ca pe o jivină distrugătoare. L-am îmbrățișat ca pe un copil,  este copilul meu drag pe care-l voi iubi și crește fără a-mi păsa de vorbele scuipate de cei din jurul meu.

Cum m-am pricopsit cu el? Era o zi călduroasă de iunie, anul 2008. Pe atunci eram doar un puștan cu capul în nori, care nu bănuia ce avea să i se întâmple. A fost nevoie doar să pun piciorul pe treapta unui autocar cu destinația Sevilla, Spania. Fusesem infectat, pur și simplu „virusul” îmi intrase pe sub piele și înainta prin firavele vene ca o viitură caldă. Era un sentiment ciudat, un sentiment pe care fie îl îndrăgești, fie îl urăști. Eu am ales să îl accept, să îl îndrăgesc și n-a fost rău deloc. Mi-a deschis ochii, mi-a arătat că viața poate fi altfel, că lumea este mult mai mare decât mi-o imaginam. Creierul îmi fusese resetat precum o mașinărie. Fără efort…

Am continuat să trăiesc cu parazitul acela în mine, am învățat să-l țin în frâu, dar sunt zile în care îi predau volanul, îl las să mă conducă, să mă ducă departe, peste mări și țări îmbătrânite. Sunt Bogdan și recunosc, sunt bolnav. Port în mine un patogen indestructibil numit „călătorie”. „Călătorie”, ce cuvânt simplu și frumos! Ah, dacă aș fi știut că poate fi atât de periculos, atât de contagios! Este de ajuns să iei contact cu un mijloc de transport și gata, poți să-ți iei adio de la viața ta de odinioară. Vechiul „EU” este pierdut pe vecie, iar sângele începe să-ți fiarbă în vene de nerăbdare. Mai grav este că acea impaciență se va ascunde după măruntaie așteptând cuminte, ca un copil, să iasă la iveală. Trebuie să pleci mai des pentru a te simți din nou normal. Numele meu este Bogdan și sunt bolnav de „călătorie cronică”.

*Fotografia îmi aparține.*

Anunțuri

6 gânduri despre „Oare mai pot fi normal?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s