Poporul român – Între simplitate și complexitate (Partea a doua)

Despre poporul român se mai știe că este superstițios până la măduva oaselor. Chiar dacă este un popor creștin ortodox, acest lucru nu-l împiedică de a crede în superstiții, horoscop și blesteme. Un studiu făcut de Fundaţia Soros România arată că „94% dintre români cred că există Dumnezeu, 60% cred în deochi, 47% cred în prezicători, tămăduitori, clarvăzători, 25% cred în astrologie sau horoscop, iar 23% cred în extratereştri”. Așadar, nu este o surpriză faptul că în România există cele mai multe vrăjitoare și clarvăzătoare din spațiul european. Se pare că vrăjile și superstițiile fac o echipă bună cu românul mândru și măcinat de ghinion.

Să ne mai gândim puțin. Ce altceva îl mai caracterizează pe român? Să fie oare frica de orice este diferit? Da, s-ar putea. De fapt, chiar așa este. Țara noastră, precum altele din diferite părți ale lumii, a simțit pe pielea sa ce înseamnă să ai niște păduchi de care nu prea poți scăpa. Încerci orice metodă posibilă, dar nu reușești să-i ții la distanță. Cu cât încerci mai tare, cu atât ei se vor cuibări mai bine în podoaba capilară. După un timp te saturi și te gândești că ar fi mai bine dacă ai renunța la ceva, la păr. Rupi o bucățică din tine, te sacrifici pentru a scăpa de paraziți, dar rezultatul nu este întotdeauna așa cum ți-ai imaginat. Așa a fost și în România. După mulți ani în care Partidul Comunist „a făcut legea” în țară, românii au decis că este mai bine să scape de parazitul care îi seca de energia vitală și au pus de o revoluție. Revoluția a avut loc, tiranului i s-a cumpărat un bilet doar dus într-un loc cald, dar totul a avut un preț. Acel preț s-a plătit cu sânge omenesc. Precum o persoană care renunță la părul său, România și-a sacrificat oamenii pentru a scăpa din lanțurile comunismului. A meritat? Cred că fiecare dintre noi are câte un răspuns pentru această întrebare. Unii vor spune că da, alții vor spune că „era mai bine pe vremea lui Ceaușescu”. După mai mult de 20 de ani de la Revoluția care a schimbat complet soarta poporului român, se pare că țara nu o duce chiar atât de bine, dar cel puțin obiceiurile s-au păstrat. Se știe că pe vremea lui „Ceașcă”, așa cum îl alintau prietenii, dacă erai diferit, dacă încercai să ieși din turmă, te păștea o mică vizită la Canalul Dunăre-Marea Neagră sau primeai o bursă pentru „universitate”. Nu trebuia să arăți că ești diferit, că ești original și că poți gândi pentru tine. Erai o marionetă, un robot programat pentru a executa ordinele stăpânului, o celulă care trebuia să-și știe locul în organism. Orice abatere, orice părere, mișcare, putea distruge buna funcționare a organismului și s-ar fi format haos, un haos periculos, deșteptător. La fel cum în biologie se vorbește despre celulele care se reproduc haotic, cunoscute drept celule neoplazice, așa și în comunism orice părere, orice gând, ar fi putut ajunge la urechile mai multor oameni, schimbându-le astfel concepția despre viață. Ce se putea face în acel caz? Tumoarea trebuia îndepărtată cu orice preț.

Se pare că această teamă de a ieși din tipare, s-a păstrat în societatea actuală. Dacă ești diferit, automat ești exclus din cercurile sociale, te transformi rapid într-un „monstru”, o anomalie care nu ar trebui să existe. Să-l dăm drept exemplu pe Andrei. Andrei este tânăr și nonconformist, așa că a decis să-și tatueze poza câinelui său pe braț. La vederea tatuajului, întreg blocul începe să îl vorbească de rău, fără să știe că Andrei suferă de depresie, iar câinele îl ajută să treacă peste acele momente grele. În exemplul dat se poate observa clar mentalitatea poporului român, o mentalitate care a rămas undeva în urmă.Vestea bună este că se poate schimba, cu greu, dar se poate. Să sperăm că noua generație de români va reprezenta o gură de aer proaspăt pentru această țară ghinionistă…

*Fotografia îmi aparține*

Anunțuri

3 gânduri despre „Poporul român – Între simplitate și complexitate (Partea a doua)

  1. Foarte bune, ambele părți ale articolului. Va exista și a treia?
    Ai redat foarte bine, ca un bun băștinaș ce ești, hibele din interior, tarele de care nu mai scăpăm, ca niște paraziți potrivnici. Te felicit sincer! Sunt profi de istorie care și-ar putea da un restart dacă ar citi câteva rânduri, măcar, din articol.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s