Rătăcind prin București

Sunt cu capul în nori!

Sunt zile în care pur și simplu nu te simți OK, ești cu capul în nori, iar asta se vede. Se vede și mai bine când te cheamă Bogdan și te trezești la 6:30 pentru a merge la facultate. „Așa și? Ce dacă?”, probabil că asta ai spus, iar acum în mod sigur ai de gând să închizi pagina pentru că nu vrei să citești despre viața plictisitoare a unui Bogdan anonim. Nu te țin cu forța și nici nu am posibilitatea de a te strânge de gât prin intermediul internetului, nu există încă o aplicație de genul ăsta, dar sunt sigur că undeva în lume există niște indivizi care lucrează la ea. Ok, probabil că asta nu a fost o introducere foarte reușită, dar te asigur că nici articolul nu va fi mai breaz.

După cum spuneam, m-am trezit dimineața devreme, mai devreme decât găinile lu’ Nea Puiu de la țară. M-am pregătit ca un student conștiincios și am pornit la drum. Ajung în gară, trenul nu avea întârziere (minune dată de Harambe! #dicksoutforharambe), sosește în stație, mă urc în el, găsesc un compartiment frumos, mă așez pe scaun și scot telefonul pentru a mai verifica încă o dată orarul. În interiorul meu simțeam că ceva este aiurea, dar era prea dimineață ca să-mi dau seama ce. Până la urmă, mă dau jos din tren, dar după câteva secunde urc iar. De data asta mă duc în alt vagon, n-am vrut ca băiatul din primul compartiment să spună că sunt idiot. Eh, altă greșeală! Am împărțit compartimentul cu doi ciobani beți… Abia la jumătatea drumului mi-am dat seama că aveam curs la 12:00!

Orașul București. Unii îl iubesc, alții îl urăsc.

La 8:30 eram în București. Ce poți face la ora aia în capitală? Te poți plimba, dar ce plimbare e aia la 3 grade Celsius? Ei bine, nu a fost chiar atât de rea. Centrul vechi este mai frumos dimineața, nu este lume multă, nu te deranjează nimeni, nu auzi muzică de prost gust de la miile de baruri… Am profitat de ocazie și am luat la pas toată zona veche, care se află într-o stare dezastruoasă! Serios, zici că la următoarea adiere a vântului pică pe tine. Nu mai apucă următorul cutremur, garantez! Este păcat că acele clădiri superbe au fost lăsate de izbeliște. „Micul Paris” mai are puțin și ajunge „Micul Mumbai”, deoarece tonele de gunoaie din interiorul clădirilor părăsite îți dau impresia că ai ajuns pe undeva prin India, iar Dâmbovița s-a transformat între timp în Gange. Mai mare rușinea! Trecând peste aceste aspecte, clădirile acelea arată incredibil chiar și în starea avansată de degradare. La orizont se văd hidoasele blocuri cenușii construite în perioada socialistă. Ce contrast! Sunt puține orașe din lume în care poți vedea așa ceva. Bucureștiul este un cocktail arhitectural: aici ai Baroc, puțin mai încolo ai Neoromânesc, mai departe ai blocuri pătrate și lipsite de identitate…

Chiar mi-a plăcut acest tur neplănuit, nu pot minți. Doar temperatura scăzută mi-a pus bețe-n roate, dar în rest a fost în regulă. Bine, nu am menționat hoardele de aurolaci, care mă urmăreau mai ceva ca porumbeii din Gara de Nord. Chiar recomand să faceți așa ceva. Luați-vă câteva ore libere și mergeți aiurea pe străzile centrale ale Bucureștiului, dar băgați de seamă că am spus străzi centrale. Nu de alta, dar nu cred că este indicat să mergeți fără scop prin Ferentari. Și ca să termin ziua cum trebuie, când am ajuns acasă mi-am dat seama că luasem tricoul cu fața-n spate. Eh, omul mai are și zile proaste. Există o vorbă din bătrâni: „Csf nai csf!”.

Anunțuri

6 gânduri despre „Rătăcind prin București

  1. Zău că m-a amuzat ce ai scris, nu că aș fi râs de tine, ci am râs de cum ți-ai descris experiența asta inedită, că rea nu o pot numi, așa ai luat pulsul capitalei mai îndeaproape. Eu am fost mereu în trecere prin București cât am fost, plimbări scurte, prea puține vizite și încă n-am ajuns în centrul vechi deși mi-aș dori. Îmi pare rău că e așa de neîntreținut, de altfel, sunt vaccinat de când vizitam Constanța, nu mă aștept la ceva nou. Parfumul acela de vechi, de Micul Paris, riscă să ajungă (deși mi-e că a ajuns deja) un parfum de naftalină…și aia de proastă calitate, că tot se degradează decorurile. 🙂 Ce să zic, îți urez vizite mai reușite data viitoare. Să-ți și placă 😛

    Apreciat de 1 persoană

    1. Haha, multumesc. De vizitat, am mai vizitat Bucurestiul, dar acum am fost singur si am facut ce am vrut. Centrul vechi merita vizitat cat timp mai exista. De aceea l-am luat la pas mai bine azi. Nu vreau sa patesc asa cum am patit cu centrul vechi al Ploiestiului, sa nu il vad. 🙂

      Apreciat de 1 persoană

      1. Din pacate, referitor la centrul vechi al Ploiestiului, am o vaga banuiala. Acolo au interferat asteptarile imense ale comunistilor fata de oras si potentialul sau, iar cea care a iesit vatamata a fost…istoria. Drept e sau e vorba de vreo actiune recenta?

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s