Pe urmele lui Caragiale

„Bine ați venit în orașul lui Caragiale!”

Așa sunt întâmpinați toți oaspeții orașului Ploiești. Întrebarea este următoarea: avem dreptul să folosim numele lui Caragiale pentru a ne promova orașul cenușiu? O să răspund la această întrebare puțin mai jos.

Cu ocazia unui proiect pentru facultate, am decis să „calc pe urmele” celebrului nostru dramaturg, Ion Luca Caragiale. Jur că iubesc cacofonia creată, încă de mic mi-a plăcut și m-a amuzat. De ce, habar n-am…

Oricum, iată-mă în centrul orașului cu aparatul de fotografiat în mână, încălțat lejer și cu mult chef de a explora zonele cunoscute doar de câțiva ploieșteni. Prima oprire a fost la biserica „Sfântul Gheorghe”, unde a învățat micul Caragiale între anii 1859-1860. Se spune că „piticul” I.L. Caragiale obișnuia să bată clopotele cu mândrie și cu pasiune. Biserica „Sfântul Gheorghe” pe care o vedem astăzi lângă liceul „Mihai Viteazul”, este cea reconstruită. Clădirea a suferit daune mari în timpul cutremurului din 1940, dar și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când a fost atinsă de o bombă aruncată de aviația americană.

 

Lăsând în spate biserica, am plecat înspre Muzeul Județean de Istorie și Arheologie. Pe vremea lui Caragiale, în acest loc se desfășurau clasele gimnaziului „Sfinții Petru și Pavel”. Însuși dramaturgul a învățat un an (1866-1867) în actualul muzeu de istorie.

Am observat că foarte mulți ploieșteni nici măcar nu știu istoria acestei clădiri. Bine, mica plăcuța pe care sunt scrise toate detaliile de mai sus este amplasată destul de aiurea, iar foarte multe persoane nici măcar nu o observă. Pur și simplu trec pe lângă o bună și scurtă lecție de istorie.

caragiale1_27198540985_o.jpg

Muzeu – verificat *îl tai de pe listă*. Următoarea oprire: Școala primară de băieți, unde Caragiale a învățat între anii 1859-1863 și 1864-1866. Sincer să fiu, nici măcar nu am avut habar de existența acestei clădiri și pun pariu că sunt foarte puțini cei care știu de ea. După ce am căutat-o puțin, neștiind cum arată, până la urmă am găsit-o, dar într-o stare deplorabilă. Este o clădire veche, care stă să se dărâme. Mai are rost să spun că este abandonată și că cel mai probabil va fi demolată pentru a face loc unei vile sau unei săli de pariuri? Nu văd ca Primăria să dea doi bani pe cultura sau istoria orașului. Trist… Ușile care odinioară întâmpinau zeci de elevi, acum stau închise și „oftează” la gândul că au devenit doar niște bucăți de material pe care câțiva indivizi netalentați au încercat să facă graffiti. Știți vorba aceea: numele proștilor pe toate gardurile. Dacă vreți să vedeți clădirea, nu aveți foarte mult de mers. Este în spatele vechiului tribunal, iar adresa este aceasta: Str. Nicolae Bălcescu nr. 27.

 

După ce am „admirat” clădirea chinuită, am plecat să fotografiez următoarea locație. „Care-i următoarea locație?” m-am întrebat. Și pe bune, chiar nu am știut să răspund. Casa lui Hagi Ilie „Lumânărarul”, cea din schița Caut casă, s-a dărâmat acum câțiva ani. De ce s-a dărâmat? Răspunsul este simplu: din cauza nepăsării. Autoritățile au lăsat clădirea să se degradeze îngrozitor, iar pe locul ei au tras o „minunăție” de centru comercial, care este în pragul falimentului. Nu se duce nimeni acolo. Poate că i-a blestemat Hagi, nu acela cu „ai, n-ai mingea, dai la poartă”, ci Hagi al nostru, ploieșteanul. Acea casă a fost și ea o victimă a nepăsării și a ignoranței de care dau dovadă cei de la putere. Felicitări, dragilor! Ați distrus orașul! Ar fi trebuit să profitați de numele lui Caragiale. Puteați foarte ușor să renovați clădirile și să le transformați în muzee, dar nu! A fost mai ușor să distrugeți totul și să puneți la intrarea în oraș o plăcuță nenorocită pe care scrie mare: „Bine ați venit în orașul lui Caragiale!”. Ce să vadă turiștii în acest „oraș al lui Caragiale”? Adevărul este că nici măcar nu suntem demni de a-i pronunța numele. Nu merităm nimic, nu știm să apreciem ce avem!

Am vrut să mă duc și în muzeul I.L. Caragiale, dar mi s-a cerut o taxă exagerat de mare pentru a face două poze. Nici măcar nu le puneam pe blog, le făceam în scop educativ. Aveam nevoie de ele la facultate. Cu cine să te cerți? N-ai cu cine…

Până la urmă, am încheiat frustranta călătorie în centrul orașului, unde Caragiale, Mamițica, Domnul Goe și Mam’ mare salută în continuare „moftangii” care se plimbă prin fața lor.

Voi ce părere aveți despre toată treaba asta cu Caragiale?

https://www.flickr.com/photos/bodyv/26959582402/in/dateposted-public/lightbox/

https://www.flickr.com/photos/bodyv/26959577202/in/dateposted-public/lightbox/

https://www.flickr.com/photos/bodyv/26450245143/in/dateposted-public/lightbox/

*Toate imaginile îmi aparțin*

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s