Review: A Blind Legend

Edward ochi de şoim

„Edward Blake: Băiete, până termină ciocârlia de cântat, să văd calul în faţa mea!

Băiatul din curte: Am înţeles, maestre! (fuge)

(se întoarce cât ai clipi cu dobitocul după el)

Am venit, stăpâne!  (îi dă căpăstrul)

Edward Blake: Foarte bine, copile! Meriţi un curcan umplut. Du-te la vecinu’ în ogradă şi ia unul. A, am uitat! Ia şi nişte legume dacă tot treci p-acolo!

Băiatul: Dar, stăpâne, data trecută m-am trezit cu un ciomag pe spinare! (îşi masează uşor spatele)

Edward Blake: Taci că te ciomăgesc şi eu acum! Stai să încalec. (se chinuie să se urce pe cal) Ah, ce bine e!

Băiatul: Stă… Stăpâne…

Edward Blake: Ce-i, pacoste? Ce mai e acum?

Băiatul: Aţi încălecat invers. Să vă ajut?

Edward Blake: Nu! Ia mâna de pe mine, mă descurc şi singur! (se chinuie din nou) Eh, Ce zici acum?

Băiatul: Domnul meu, lăsaţi-mă să vă ajut!

Edward Blake: Pramatie! De ce vorbeşti aşa?

Băiatul: Pentru că acum sunteţi sub cal, domnul meu!”

Cam aşa m-am gândit că va fi acţiunea jocului „A Blind Legend”, unde intri în pielea şi bocancii lui Sir Edward Blake, un cavaler tipic, cu voce groasa şi sabia în teacă. Trebuie să recunosc, când am aflat de joc şi de povestea acestuia, fără să ştiu un amănunt important, am spus că este o altă tocăniţă medievală plină de cavaleri, domniţe, baligă de cal şi castele în vârf de munte. M-am înşelat groaznic! Povestea jocului nu este foarte strălucită, producătorii au apelat la nişte clişee de care ne-am cam plictisit, dar compensează prin altceva. Să nu te aştepţi la un joc cu o minunăţie de grafică, cu peisaje la care să te uiţi salivând şi cu efecte speciale pe care nici Star Wars-ul nu le-a văzut. Nu, nu. Nu vei vedea nimic! Da, nu vei vedea nimic, eşti orb! Orb ca o cârtiţă! Tu, jucatorul, vei fi orb de la început, însă nu şi macho man-ul nostru, Edward Blake. Acesta îşi va pierde vederea după ce Thork, „the bad guy”, îi va scoate ochii. Asta nu înainte de a-i fura nevasta. Edward va jura răzbunare şi o va folosi pe Louise (să cheme cineva Protecţia Copilului!), fata acestuia, pentru a-i spune pe unde să meargă. Frumos, nu?

Îţi va lua ceva timp până vei învăţa să te mişti şi să te lupţi, mai ales că Louise are momente când este puţin autistă. Nu de puţine ori i-am cerut să-mi spună pe unde să merg şi am ajuns să cad într-o râpă. La început, cand eram urmarit (de fani) de nişte călăreţi, minunata Louise îmi spunea să o iau la dreapta, la dreapta mea fiind călăreţii care voiau să mă scalpeze. Tu cu cine ţii, copile? Am continuat să mor iar şi iar, până am reuşit să scap de indivizii obsedaţi de a mă mângaia cu sabia pe spinare şi am ajuns într-o peşteră. În peştera respectivă am avut parte de puţină mişcare. Prima dată am întâlnit un urs, pe care l-am dovedit repede, dar am căzut după aceea într-o râpă „mulţumită” lui Louise. A doua mea încercare mi-a adus în faţă câţiva mercenari, care mi-au pus beţe-n roate.

Bun, am încheiat afacerile cu mercenarii din peşteră şi am ajuns într-o pădure, unde minunata şi de mare ajutor, Louise, a văzut un cal rănit şi a fugit după el, lăsându-mă singur cuc în pădure. După lungi strigăte, am reuşit să ajung la ea, lipindu-i o palmă peste feţişoara inocentă. A meritat-o! Să vezi şi să nu crezi! Ne-a târât pe amândoi în mijlocul unei haite de lupi! Louise, nu-ţi mai dau alocaţia!

O sa mă opresc din a povesti jocul şi năzdrăvăniile lui Louise, şi voi vorbi puţin despre sunet, pentru că el face tot jocul. Efectele sonore sunt foarte bine realizate, păsările sună ca nişte păsări adevărate, cascada iţi dă impresia că eşti la munte, iarba foşneşte pe sub tălpi… Voice acting-ul este bun, nu extraordinar, dar este mult mai bun decât cel al jocurilor cu pretenţii. Toată atmosfera este stricată de o voce robotică. Vorbesc despre acea voce care ţine loc de meniu, tutorial şi care îţi spune când se încarcă jocul. Este groaznic să auzi o voce robotică spunând „LOADING!”, în timp ce stai şi asculţi păsările cum cântă. Strică tot, dar nu este o problemă chiar atât de mare, cred ca poate fi remediată. Totuşi, vreau să cred că producătorii vor lansa un patch care o va schimba puţin şi pe Louise, o va face să-ţi indice direcţiile corect, în rest, e bun aşa cum este acum.

În concluzie, jocul este foarte bun în momentele în care te plictiseşti şi vrei să încerci ceva nou. Nu este perfect, dar oferă câteva ore de distracţie şi nervi. Faptul că poate fi jucat şi de către peresoanele nevăzătoare, reprezintă un avantaj. Atmosfera este reuşită, dar stricată câteodată de vocea robotică. Îl recomand! Să nu uiţi să porţi căşti si să îl joci într-un loc mai liniştit, nu în metrou sau autobuz.

Eu am jucat varianta de pe Android, care este gratis. Cea pentru PC costă 7 dolari, dar merită investiţia.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s