Cum m-am decis ca nu vreau sa devin profesor

Meseria de profesor este una frumoasa si nobila. Ma rog, era frumoasa in trecut pentru ca acum iti vine sa te dai cu capul de toti peretii cand vezi ca majoritatea elevilor au devenit niste monstruleti imposibil de controlat. In trecut, cele mai nobile meserii erau cele care ajutau comunitatea, de exemplu: medic, preot si profesor. Medicul te vindeca atunci cand organismul dadea rateuri, profesorul te educa sau iti educa odraslele, nu de alta, dar daca n-ar fi fost oamenii acestia, societatea ar fi ramas in stadiul de „uga-buga, piatra-n cap tie iti dau!”, iar la preot te duceai cand aveai o problema sufleteasca (atunci nu existau psihologi). Daca de ultimul ne putem lipsi, cel putin eu asa consider, dar nu vreau sa mai intru in polemici, de primii doi nu putem, ar insemna sa ne sinucidem. O societate fara profesori este o societate sortita pieirii, un om fara carte este un om mort din mai multe puncte de vedere.

De ce am scris aceasta introducere? Ei bine, pentru ca intr-un moment al vietii mele chiar eram hotarat sa devin profesor (hahaha!). Mi-am pus celebra intrebare: „Cat de greu poate sa fie?” Aveam impresia ca doar te duci in clasa, le predai elevilor doua chestii si pleci acasa fara sa te deranjeze nimeni. Nu m-am inselat in viata mea mai tare! Dupa ce am facut semestrul acesta practica psihopedagogica intr-un liceu de „elita”, m-am lecuit, nu e de mine. Timpul a trecut, iar eu m-am gandit din nou la posibilitatea de a trece la catedra. Am gresit iar! Acum cateva zile am avut de facut niste acte, planuri de lectie, niste porcarii, o birocratie inutila si greoaie menita sa distruga psihic saracii oameni care vor sa ajute niste copii. Tot chinul acesta pentru un salariu mizer? Nu cred ca merita, chiar nu cred. Daca nu as avea alta optiune, da, poate as face asa ceva…

Sunt constient ca nu sunt facut pentru a fi profesor. Am tendinta de a ma comporta cu elevii ca si cum am fi prieteni, nu prea stiu sa ma impun in fata lor. De fapt, cand a trebuit sa predau, m-am dus in fata clasei cu o atitudine „flower-power” si le-am spus asa: „Salut, numele meu este Bogdan si astazi vom incerca sa…” restul nu este important pentru ca nu am mai reusit sa zic prea multe lucruri. Profesoara care ma supraveghea m-a oprit imediat, iar cu o fata dura si socata mi-a zis: „NU! Opreste-te! Nu vorbi asa cu ei! Sunt elevi, nu sunt prietenii tai!” Pe bune? PE BUNE? Daca sunt elevi, asta inseamna ca trebuie sa ma comport de parca as fi superior? Sunt cumva niste „peasants”, iar eu sunt vreun zeu? Mentalitatea comunista a ramas si in ziua de azi in scolile din Romania. Cum ar trebui sa le vorbesc unor oameni care sunt cu maxim 5 ani mai mici decat mine? Daca ma duc in fata lor si am o atitudine dura, ei nu vor mai dori sa vina la ora mea pentru ca-i bag in sperieti. Nu cumva trebuie sa fim prietenosi? Sa vorbim, sa glumim, dar in acelasi timp sa ne respectam? Dragi profesori comunisti, sa stiti ca se poate! Am experimentat asta in Spania, unde am avut un profesor care glumea si injura in timpul cursului. Nu zicea nimeni nimic. Este om, suntem oameni, glumim, invatam! Si ne mai miram de ce elevii se comporta urat cu profesorii. Cei din urma trebuie sa-si schimbe constant strategiile de predare. Daca acum 10-20 de ani te puteai duce in fata elevilor cu porniri comuniste, acum nu mai poti. Timpurile s-au schimbat, mentalitatea s-a schimbat, copiii s-au schimbat! Sunt mult mai isteti acum, iar lucrurile pe care le predai tu s-ar putea sa nu-i intereseze. Daca vrei sa le captezi atentia si sa le castigi increderea, comporta-te ca un om deschis la minte!

Sincer acum, am invatat mai multe lucruri de la profesorii care au glumit cu mine, care vorbeau deschis despre multe lucruri, decat de la cei care veneau seriosi la ora, te scoteau la tabla si iti tranteau un 3 in catalog pentru ca n-ai stiut sa zici toata materia de la cap la coada. Oare cand vom vedea schimbari in scolile romanesti? Poate cei din generatia noua vor fi diferiti, dar eu stiu sigur ca nu ma voi afla printre ei, nu-s facut pentru meseria de profesor. Acum am mai mult respect pentru oamenii care profeseaza in invatamant. Am vazut ca nu este un job usor, este stresant, obositor si destul de prost platit in Romania, dar acest lucru nu inseamna ca imi retrag cuvintele de mai sus. Nu, nu, mentalitatea trebuie sa se schimbe! Daca mentalitatea oamenilor ramane aceeasi, cum ar putea evolua Romania? Oamenii formeaza o tara, ei sunt cei care schimba lucrurile…

descărcare

*Sursa imagini: google.com

Anunțuri

32 de gânduri despre „Cum m-am decis ca nu vreau sa devin profesor

  1. Trist este faptul ca in acest sistem sunt foarte multi profesori care nu au ce cauta acolo si nu ma refer doar la slaba pregatire, ci pur si simplu nu sunt facuti pentru profesia aceasta. Si mai trist e ca, desi sunt constienti de lucrul acesta ei continua sa predea. PS: Eu vreau sa devin profesor! Si o sa devin! :))

    Apreciat de 2 persoane

  2. profesorul cu vocatie, adica cel care a vrut sa se faca profesor si nu s-a facut din lipsa unei alternative mai linistite sau mai banoase, este coplesit in fiecare zi de diverse, dar tot in fiecare zi o ia de la capat. Se plange prea putin la cat indura. E drept ca unii dintre ei au devenit imuni, dar cel care isi lasa bucatele de suflet cu fiecare generatie, are si antidotul pentru atitudinile comuniste si stie sa-si faca prieteni si dintre cei mai rebeli elevi. E greu sa fii profesor! doar cine nu a practicat niciodata aceasta meserie poate judeca. CA parinte esti nevoit sa gestionezi situatii pentru unul sau cativa copii, ca profesor esti obligat sa educi cateva sute pe saptamana! Eu sunt mandra de meseria pe care mi-am ales-o, mai putin mandra sunt atunci cand vad ca se denigreaza de altii si se generalizeaza fara niciun pic de temei!

    Apreciat de 3 persoane

  3. A fii preot, dascăl sau medic reprezintă ,ai ,ult decăt o meserie, acestea sunt profesii VOCAȚIONALE. Nu poți fi un bun professor, medic, sau preot fără să iubești oamenii, fără să compasiomezi cu aceștia. Profesorul trebuie sa facă mai mult decât de a preda cunoștințe, de a comunica pe cale verbală, intelectuală. In fond el trebuie sa știe că de fapt…nu știe…În fond, ceea ce predă nu este meritul său, el este doar un interpret, un communicator, care este școlit să predea. Ceea ce predă nu constituie experiența sa proprie. El va deveni cu adevarat un profesor în care să creadă și ceilalți, când va experimenta ceea ce predă și va crede el însuși în sine…Această convingere IMPUNE RESPECT…

    Apreciat de 3 persoane

    1. Socrate spunea ca „stiu ca nu stiu nimic”. Cam asa ar trebui sa gandeasca toata lumea. In viata asta nu putem cunoaste totul. Da, trebuie sa fii facut pentru meseria de profesor. Imi place sa vorbesc cu oamenii si sa-mi impartasesc cunostintele, dar pana la un punct. Practica mi-a aratat ca nu este tocmai floare la ureche sa predai unor copii care probabil stiu mai multe decat tine. De aceea am spus ca-i respect pe cei care practica aceasta meserie, dar nu-i pot inghiti pe cei care nu vor sa se schimbe(in bine) si raman toata viata cu aceeasi mentalitate. Se pare ca multi dintre ei au ajuns in invatamant de nevoie…
      Sper ca n-am jignit pe nimeni cu ideile mele.

      Apreciat de 1 persoană

      1. În ceea ce mă privește consider că fiecare meserie ar trebui să ne reprezinte, să fie vocațională, adică s-o practicăm cu BUCURIE. Din păcate ștafeta otrăvită a educației, predată cu obstinație de la o generașie la alta, a schimonosit lumea după chipul ei…

        Apreciat de 1 persoană

  4. Partea mai nasoală este ca te prinzi ca nu vrei sa practici o meserie tocmai dupa ce intri la facultate. E comic si tragic in acelasi timp fiindcă, atat eu, cat si tu, am fost avertizați. Dar nu ne-a pasat. Chiar azi imi aminteam reactia profei de romana cand i-am prezentat planurile mele de viitor:”Nu, Mirabela, sa nu faci asta. Cred ca tie ti s-ar potrivi mai bine meseria de psiholog. O vad ca pe ceva perfect pentru tine.” Si acum vine replica mea inteligentă:”M-am gândit si eu la asta, dar e dificil sa-ti găsești de munca ca psiholog”. Profa a inceput sa rada, din motive evidente. Si eu am ras azi cand mi-am amintit conversatia fiindcă am realizat ca profa mi-a prevazut viitorul. Pai dupa 3 ani de LITERE si un an de predat, nu cumva tot la psiholog am sa ajung? Si dupa o sa_mi faca trimitere la psihiatrie, dar asta e deja alta poveste. 😀

    Apreciat de 2 persoane

  5. E totul cu dus întors…. nici nu știi cum s-o iei. Doamna Tomescu ne spunea mereu că între profesor și elev nu trebuie să existe prietenie. Doar respect. Să știi că nu am crezut-o, până când am văzut în anul 3 cum la ora domnului Nica, știi si tu că e foarte deschis și chiar vorbeste la nivelul nostru, au avut loc mai multe trageri de mânecă studenți- prof. Dânsul s-a supărat și a spus ceva de genul : îmi pare rău, eu am vrut să fiu prieten cu voi, nu să vă fiu profesor. Voi însă uitați că totuși trebuie să existe respectul, pentru că totuși sub această prietenie eu vă sunt profesor.
    Idee e că elevul (nu toți, evident) dacă vede că proful îi e prieten nu prea mai știe că nu poate vorbi oricum și orice și că mai ales nu e normal să se tragă de mânecă unul cu altul.
    Păcat că înveți ca prostul de toate, citești enorm, suporti niște copii din ce în ce mai degradați, completezi tone de hârtii fără valoare, jumate din timpul liber ți-o petreci făcând planuri de lecție, dacă ai norocul să mai fii repartizat și pe la mama naibii de faci 2-3 ore pe navetă și dai 2-3 milioane.. și când faci socoteala la salariu..ieși pe minus…

    Apreciat de 2 persoane

  6. Ai dreptate si n-ai dreptate 🙂 Da, profesorul poate fii prieten cu elevii, dar asta intr-o societate in care mentalitatea oamenilor ( si,implicit, educatia dcei 7 ani de acasa) este pe masura. In Romania, inca, nu se poate. Imi amintesc ca in liceu, in clasele a 11-a si a 12-a am avut un prof de engleza ( Bogdan il chema 😛 ) care tocmai absolvise facultatea; era super de gasca si se comporta cu noi prieteneste, ca si cum am fi fost egali cu el. Cita batjocura a mincat omul ala, nu-ti pot explica. Si muream de ciuda, pentru ca era extrem de citit si de cult si , eu una, am invatat multe de la el ( imi amintesc perfect o faza in care am invatat-o pe fie-mea niste chestii si mi-a venit pur si simplu in minte gindul ” asta o stiu de la Bogdan”) .
    Nu stiu daca e ceva in genele romanilor cu chestia asta, dar eu vad pe pielea mea. Dupa cum stii, noi facem homeschool. Cumnata-mea face si ea HS cu nepotii mei. Eu sunt de obicei ”matusa cool’ si le place enorm nepotilor sa vina la noi all the time. Ei bine, in fiecare marti, facem scoala impreuna. Si imi vine sa-mi dau cu capul de masa,de fiecare data. Pt ca , ei cunoscind-ma de „fun” si „cool” , cind e vremea de facut scoala se comporta la fel. Trebuie sa opresc lectia de N ori si sa le spun foarte serios ca acuma incerc sa ii invat lucruri, acuma nu ne mascarim , ca trebuie sa ma ia in serios, sa lase prosteala ,ca ne jucam tot ce vor ei, dupa ce terminam. Nu am problema asta cu copiii mei niciodata. Ei stiu ca scoala e scoala, ca trebuie sa ma asculte, sa ma respecte nu numai ca mama lor care e „fun” mereu ,dar ca educatorul lor. Ca petrec multe ore pregatind lectii si facind research pentru ca ei sa devina oameni culti si oameni in societate si sa faca ceva cu viata lor.
    Anyway, am batut cimpii destul deja, sper ca ai inteles ce am vrut sa zic 🙂

    Apreciat de 2 persoane

    1. Stiu cum este. Am avut si eu profesori de treaba care erau luati „la misto” in fiecare ora pentru simplul fapt ca erau de treaba. Si eu am scris putin ciudat. M-am referit la o prietenie bazata pe respect. Eu imi respect prietenii, iar daca mai fac cateodata niste glumite, ei stiu ca sunt doar glume si nimic mai mult. Trebuie sa mai existe si asa ceva, dar relatia de prietenie dintre profesor si elev trebuie sa se bazeze in primul rand pe respect, chiar daca nu prea se mai gaseste…

      Apreciază

      1. Da, am inteles perfect ce ai zis. Bineinteles ca pe baza de respect; fara respect nu merge nici o relatie , in general. De aia am zis ca asta merge intr-o societate in care lumea intelege asta si o ia ca pe ceva ”common sense” cum zic americanii. In Ro, pina nu se ajunge acolo, nu se poate.

        Apreciat de 1 persoană

  7. Salutare! Am dat in mod accidental de site-ul tau si am vazut atitudinea ta vis a vis de meseria de prof. Am vazut si ca articolul e recent, de anul acesta si m-am gandit sa-mi spun si eu o parere.
    E adevarat ca astazi copiii sunt galagiosi, ba chiar mai needucati si mai nesimtiti decat cei din trecut. La fel de adevarat este ca salariul de prof e relativ mic, mai ales la inceput. Dar cu toate astea, pot sa-ti spun ca opinia mea este la polul opus fata de a ta. Nu gasesc aproape nimic mai ok ca meseria de profesor, cel putin in cazul meu. Sa ma explic: nu stiu cum este in cazul tau, dar am observat ca pt mine, Libertatea (cu „L” mare) este mai importanta decat banii. Cu alte cuvinte, prefer sa am un job cu mai putini bani si mult timp liber, decat unul cu multi bani in care sunt mereu ocupat.
    Dupa ce am terminat facultatea si masterul am lucrat in mai multe locuri (peste tot job-uri asa-zise de intelectual, deci considerate de ceilalti ok, mai ales ca, vorba aia, manuiam stiloul si nu caram cu carca) si peste tot am constatat un singur lucru care mereu se repeta iar si iar: Sclavia Moderna (cu „S” mare si „M” mare). Nu stiu ce crezi tu, dar in opinia mea, faptul de a sta zi dupa zi, cate 8-10 ore tintuit intr-un loc din care n-ai voie sa pleci (e.g. locul de munca), mi se pare sclavie cu lant. Un program considerat de multi oameni „normal”, pe care l-am avut si eu este asta: te trezesti la 6 dimineata ca sa te speli si sa manaci fortat, apoi te imbraci si pleci astfel incat sa ajungi la serviciu la ora 8 (nu mai pomenim de drum, aglomeratie, semafoare, nervi, caci astea se inteleg de la sine). Ajungi deci la munca, unde in foarte multe cazuri, esti bombardat din toate partile cu telefoane, mail-uri, acte si diverse situatii care trebuie facute a.s.a.p., iar seful iti cere diverse situatii „urgent”, tu ca subaltern fiind mereu la telecomanda lui. Nu mai vorbim de „norocul” pe care poti sa-l ai atunci cand dai de niste colegi delatori, barfitori si pupincuristi fata de sef, incercand mereu sa te coboare pe tine ca sa urce ei in ierarhie. Nu mai vorbim nici de sefii agresivi, nesimtiti, care se rastesc la tine, care te tin mereu una-doua ore peste program sau care te mai cheama si sambata.
    Ei bine ca profesor nu ai nimic de a face cu asa ceva, chiar de ai avea ca superior pe cel mai idiot director de scoala. Ca profesor, ai vreo 3-4 ore pe zi si apoi pleci efectiv acasa, deci in cazul in care incepi orele la 8 dimineata, pana la pranz la ora 12 esti deja acasa. Rar de tot se mai intampla sa mai fie vreo sedinta si sa stai o ora in plus. Gandeste-te ca norma unui profesor este de 18 ore pe saptamana, mai putin de jumatate fata de joburile „normale” unde sclavuiesti 40 de ore pe saptamana. Gandeste-te ca un profesor, dupa ce ca sta la locul de munca doar 4 ore pe zi, mai are si pauze dupa fiecare ora predata. Gandeste-te ca un profesor are dreptul la concediu platit peste 60 de zile lucratoare pe an. Atentie, vorbim de zile LUCRATOARE. Daca insa le socotim si pe cele nelucratoare, se ajunge la un concediu de circa 3 luni pe an, o adevarata vacanta. Unde mai pui si restul vacantelor in care copiii nu sunt la scoala si deci profesorul vine 2 ore la scoala, semneaza condica si pleaca! Inca si mai mult tmp liber.
    Pai mai frate, cu tot timpul asta liber, ai timp de familie, ai timp de copii, poti face calatorii si concedii berechet, ai timp de hobby-urile tale etc. Poti chiar sa-ti faci bine-mersi o afacere personala care sa-ti mai intregeasca veniturile, daca tot sunt mici.
    Eu zic sa te mai gandesti. Iar chestia cu „eu nu-s facut pentru meseria de profesor” este doar un cliseu. Orice se poate invata. Daca iei in serios cursurile modulului pedagogic, daca citesti literatura de specialitate (pedagogie, managementul clasei, psihologie educationala etc) si daca mai faci si practica, vei ajunge un profesor in toata regula. Eu zic sa nu renunti total la gandul de a intra in invatamant.

    Apreciat de 1 persoană

    1. Salut, Ovidiu! Multumesc pentru vizita si pentru comentariul tau atat de detaliat. Este adevarat ca meseria de profesor are avantaje. Recent, am primit o oferta de munca intr-o scoala din Londra, dar am refuzat. Visul meu este acela de a deveni kinetoterapeut. Imi doresc din tot sufletul sa ajung sa practic meseria asta, imi doresc sa fac ceea ce imi place toata viata. M-am gandit si la posibiltatea de a deveni profesor de kinetoterapie. Asa da! In viata trebuie sa faci ce-ti place, doar asa nu o vei lua razna. 🙂

      Apreciază

      1. E o meserie frumoasa si interesanta, aceea de kinetoterapeut, insa are (sau poate avea) unele inconveniente. Am niste cunostinte care lucreaza in acest domeniu in orase diferite si unele fac foarte multi bani, altele mai putini, depinde unde lucreaza fiecare. Dar stii ce au in comun toate aceste cunostinte kinetoterapeute, fie ca au multi bani, fie putini? Faptul ca pleaca de acasa la 7 dimineata si se intorc in cel mai bun caz la 7 seara. Timp pt nevasta si copii zero. Timp pt propria persoana zero. Timp pt propriile hobby-uri si pasiuni zero barat. Aia care sunt simpli angajati sunt sclavii patronului, iar aia care sunt patroni sunt sclavii propriului business. Cand isi comanda ceva in scop personal de pe internet, nu selecteaza pt livrare adresa lor de acasa caci acolo nu-i gaseste nimeni, ci pe cea de la munca, pana acolo s-a ajuns. Efectiv aceia au ajuns din pacate sa traiasca la locul de munca.
        Poate tu vei avea totusi mai multa sansa decat ei. Eu, pana sa ma gandesc la meseria de prof, am schimbat mai multe joburi si deci am ”pierdut” niste ani din viata. Sau poate cine stie, daca nu-i ”pierdeam” nu ajungeam la viziunea asupra vietii pe care o am acum. Acum am 28 ani si dupa ce am experimentat sclavia moderna, incerc din toate puterile sa ma recalific astfel incat sa pot intra in invatamant: modul pedagogic, a doua facultate la ID, bani cheltuiti, examene dupa examene, naveta etc. Fac toata aceasta investitie de bani si timp pt libertatea la care aspir, ca asa bani, statut social si posesiuni materiale, mai toata lumea are.
        Nu stiu cum esti ca persoana, nu stiu ce viziune asupra vietii ai, dar din ce scrii pari un tip de treaba si ar fi rau sa patesti ce am patit eu, ca dupa ani pierduti intr-ale sclavuitului sa constati ca erai cu mult mai liber ca profesor, precum si ca la pomii laudati nu trebuie sa te duci cu sacul. Tocmai de asta eu am ales acum pomul cel nelaudat (invatamantul).
        Mult succes iti doresc si multa intelepciune in alegerea drumului in viata, oricare ar fi acela. Salutare!

        Apreciat de 1 persoană

      2. Totul in lumea asta se intampla cu un motiv. Cine stie? Poate ca vei deveni un profesor care va schimba viata copiilor (si asta imi doresc sa faci), eu poate voi ajunge sa le redau oamenilor ce au pierdut in urma accidentelor… In mod sigur fiecare va face ceva util pentru societate. In legatura cu programul de lucru, da, depinde de locul in care muncesti. Sunt de acord ca meseria de kineto este una foarte grea, dar aduce si satisfactii, iar la sfarsitul zilei, cand tragi linia, vei vedea ca ai reusit macar putin sa schimbi viata acelei persoane. Multa bafta iti urez! Sa ne auzim cu bine. Cand vei deveni profesor, vreau sa fiu printre primii care afla. 🙂

        Apreciază

    2. Salut,daca vezi comentariul meu as vrea sa vorbim despre cum pot deveni profesor.Eu am facut 4 ani facultatea de inginerie petrol si gaze dar simt ca a fost o mare prostie,intotdeauna mi-au placut copii,in general cei micuti,clasele 1-8..Nu stii cat ma bucur cand vad un om care crede ca libertatea este poate chiar mai importanta decat banii.Sunt pasionat de nutritie,stitul vegan,iubesc sportul si chiar il practic zilnic „calisthenics-antrenament cu greutatea corpului”,saptamanal joc fotbal,tenis de masa,iar pentru mine acestea sunt o activitate de pura placere si nu competitie,nu trebuie sa demonstram ca suntem mai buni decat altii…M-am gandit la profesor de sport,as putea sa le imbin cred eu,imi aduc aminte cand eram copil ca proful meu de sport ne chema duminica sa facem campionate de fotbal intre clase,vai ce bucurie era,tind sa cred ca sportul ne uneste,ne face mai buni,ne face mai sanatosi…Am observat ca atunci cand am musafiri,intotdeauna socializez mai mult cu copii decat cu adultii,ma implic in jocurile lor,cateodata observ ca ei nu au chef iar eu insist ” hai sa ne jucam carti,cu mingea,remy,alergat,tenis,poate chiar sunt mai copil decat ei,da am 23 de ani…

      Apreciat de 1 persoană

      1. Salutare! Din pacate, nu poti deveni profesor fara modulul Psiho-pedagogic. Ca sa fie mai nasol, nu poti ajunge sa predai o materie pe care nu o cunosti. Daca vrei sa lucrezi ca profesor de sport, trebuie sa termini o facultate cu profil sportiv (Educatie Fizica si Sport, Performanta Motrica sau Kinetoterapie sau Motricitate Speciala, doar la Facultatea de Educatie Fizica. Eu sunt la Kinetoterapie si pot lucra si ca profesor de sport). Ma bucur ca ti-ai gasit meseria potrivita.

        Apreciază

      2. Daca ii poti raspunde la urmatoare intrebari ti-as fi recunoscator.
        1. Daca am terminat facultatea de 4 ani la Ploiesti „Inginerie de petrol si gaze” pot urma un master in alt profil gen educatie fizica si sport?
        2. Daca raspunsul este da,atunci pot face doar master(educatie fizica si sport) pentru a deveni profesor de sport?(clasele 1-8 ma intereseaza).

        Apreciază

  8. @ Viorel Sava
    In primul rand ai nevoie de modulul pedagogic pt a fi profesor. Sunt 2 nivele, primul iti permite sa predai la clasele 1-10, iar al doilea la 11si 12. Eu ti-as recomanda sa le faci pe amandoua. In cazul tau, cu facultatea terminata, va trebui sa le faci in program postuniversitar si sa ai in vedere ca te vor costa niste bani (aproape 3000 ron amandoua – deci aproape 30 de milioane de lei vechi, bani care se platesc de regula in doua transe).
    In al doilea rand, uita-te in Centralizatoare sa vezi ce anume poti preda ca si profesor calificat cu studiile pe care deja le ai (ca asa necalificat poti sa predai orice si oriunde, insa posturile pt necalificati sunt din ce in ce mai putine). Centralizatoarele sunt practic niste tabele foarte mari si foarte lungi in care se stipuleaza in cazul fiecarei materii ce studii e nevoie sa ai pt a preda respectiva materie (iar prin studii ma refer la facultate si/sau master). Centralizatorul hotaraste ce studii ai nevoie sa predai cutare materie.
    In ceea ce priveste faptul de a deveni prof de sport, mergi inca de pe acum la inspectorat (ISJ) si intreaba efectiv ceea ce ai intrebat aici. Intreaba-i daca e suficient sa faci un master pe educatie fizica pt a preda ca si profesor CALIFICAT acea materie, sau daca trebuie o a doua facultate. Sa intrebi in doua locuri: in primul rand la inspectorul sef pe resurse umane, iar apoi la cel de pe educatie fizica. Efectiv te duci la amandoi in birou, le expui foarte pe scurt situatia (ca de regula cei de acolo nu au asa multa rabdare si nu le place s-o lungesti) si pui intrebarea cu pricina. Pana la urma cei de la ISJ decid daca iti primesc sau nu dosarul pt titularizarea pe cutare materie. Si in felul asta vezi ce ai de facut.
    Nu in ultimul rand, in afara de solutia masteratului sau a celei de-a doua facultati, ar mai fi una: cea a conversiei profesionale. Intri in invatamant pe materia pe care poti s-o predai conform facultatii tale si te inscrii la un progam de conversie pofesionala (care dureaza de regula 2 ani) pe educatie fizica. Conversia profesionala e practic precum o a doua facultate, doar ca dureaza mai putin (adica 2 ani in loc de 3 sau 4) si diploma e valabila DOAR IN INVATAMANT. Deci daca faci conversie pe biologie, spre exemplu, o sa poti lucra ca si profesor de biologie calificat in invatamant, dar nu o sa poti fi biolog la cutare laborator sau la cutare statie de apa.
    Ideea este ca posibilitati sunt, asa ca in principiu ai avea de unde alege.
    Astea-s cateva informatii pe care le-am putut comasa in comentariul asta,nsper sa te ajute, insa trebuie sa dai inainte, sa cauti si alte informatii si sa nu te lasi. Te poti inscrie in acest sens pe grupuri de facebook cu profesori, si in grupuri pe tema titularizarii, tocmai pt a vedea ce se discuta si a fi la curent cu informatiile.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s