Societatea actuala vazuta prin ochii lui Panait Istrati

Panait Istrati. Omul care a vrut sa fie altfel decat ceilalti, omul care a spus ce l-a nemultumit fara a-i fi frica de represalii si care a inteles ca viata este prea scurta pentru a fi traita intr-un singur loc.

Asa il vad eu pe Panait Istrati. Recunosc, am inceput sa citesc operele lui de curand, si acest lucru deoarece am de facut lucrarea de licenta despre „Balcanismul literar in oprele lui Panait Istrati”. Chiar daca sunt silit sa citesc biografii si romane, nu ma deranjeaza deloc. Istrati este printre putinii scriitori in care regasesc anumite parti din mine.

Mircea Iorgulescu spunea despre Istrati ca „a vrut sa fie un om liber, a fost un om liber, a trait si a scris ca atare.” Fire libera, Panait Istrati nu a putut sta prea mult intr-un loc, nu putea inghiti minciunile clasei politice, iar ori de cate ori avea ocazia, in articolele sale ironiza si arata adevarata fata a societatii in care traia.

In randurile care urmeaza, va voi arata cu ajutorul unor fragmente de-ale lui Panait Istrati ca societatea anilor 1900 era la fel ca cea de astazi. Nu s-a schimbat nimic, lacomia, coruptia, saracia, nesimtirea si prost gustul au ramas aceleasi. Suntem oare o tara condamnata la o eterna suferinta?

Panait Istrati a dus o copilarie aproape la fel ca cea a copiilor din ziua de azi. Crescut doar de mama, care muncea din zorii zilei pana la apus, micul Panait nu a simtit sa-i lipseasca ceva: „In casa noastra n-am vazut nici urma din mizeria ce colcaia in jur. Intotdeauna, am avut doua camere intretinute curat. Intotdeauna am fost imbracat cuviincios si hranit indeajuns. Cozonac si oua rosii de Pasti; porc la Craciun, jucarii din cand in cand.”

Viata lui a fost asemanatoare cu cea a unui copil care provine dintr-o familie modesta si muncitoare din zilele noastre.

La adolescenta si maturitate, Panait Istrati a muncit in foarte multe domenii: a fost jurnalist, fotograf, servitor, zugrav, valet etc.

Isi aduce aminte de zilele in care a fost valet si de momentul „degradator” al asteptarii celebrului bacsis: „…in acel moment degradator, omul pierde constiinta de sine si se simte si mai umilit si mai injosit decat cainele care iti linge gheata dupa ce, cu un minut inainte, il rostogolise cu o lovitura de picior. Omul devine inferior animalului”.

Adept al socialismului, tanarul Istrati scrie in cel de-al doilea articol al sau urmatoarele cuvinte: „Cand noi adaugam langa dumsanii si speculatorii cei mai inversunati ai poporului – si sarlatania popeasca; cand noi sustinem cu indarjire ca asa-zisul locas al domnului, biserica, nu este decat un murdar mijloc de speculatie rentabila; cand strigam, in fine, necontenit ca pretinsii apostoli de azi ai lui Crist nu sunt decat niste hoti ordinari, cari sub aripa guvernului profita de slabiciunea si inconstienta pooporului exploatandu-l in modul cel mai revoltator, cand spunem toate acestea, zic acei ale caror interese sunt periclitate de lumina binefacatoare, ce noi o semanam, ne arunca anatema in fata, ne deseneaza ca dusmani ai plebei, ne califica de eretici…”

Observam ca Biserica a fost si atunci o institutie corupta, fara scrupule si destul de detestata. Chiar am ramas la nivelul acela? In 100 si ceva de ani nu ne-am mai schimbat deloc? Cum sa mai accepti sa fii bataia de joc a unor mafioti imbracati in sutana? Cat sa mai induri umilinta?

Coruptia este prezenta in majoritatea articolelor lui Panait Istrati: „Noi nu ne vom indigna deloc. Din contra, vom bate din palme si va vom bisa. Ovatiuni entuziaste veti avea din partea noastra. De aceea, cu totii, intr-un glas, strigam:

-Sa ne traiasca mitropolitul, episcopul si primul ministru al tarii! Traiasca coruptia voastra!”

Va mai aduceti aminte de scandalul de acum cativa ani cand mai multi preoti catolici (si nu numai) au fost acuzati de pedofilie? Acelasi lucru se intampla si prin 1900. Pe atunci, un diacon din Tulcea a fost acuzat ca ar fi violat o fetita de 12 ani. Panait Istrati nu a putut accepta acest lucru si a publicat un articol in care descria oribila fapta. Dupa aparitia articolului, socrul diaconului a intervenit dezmintind toata povestea si determinandu-l pe redactor sa retracteze, oferindu-i in schimb servicii de natura electorala.

Istrati condamna si modul in care muncitorii traiau si erau tratati, aratand monotonia si suferinta unui om simplu care trudea ore in sir pentru a capata o bucata de paine: „Ca lucrator trudit, viata ta se imparte in zile de munca si zile de grija vreunor apropriate zile fara de munca; iar ca credinta ti se formeaza una si anume: ca tu esti acela care trebuie sa dai mereu, ca tu datorezi totul si tie nu-ti datoreaza nimenea nimic. […] Devii un fel de masina care bate acelasi drum, carand aceeasi greutate si scotand aceleasi semnale.”

Cuvintele de mai sus inca mai sunt valabile. Totul in aceasta tara a ramas la fel, nu s-a schimbat nimic. Marlania, coruptia, umilinta, toate au ramas la fel. Romania nu se va schimba decat in momentul in care parlamentarii corupti vor disparea, facandu-le loc oamenilor onesti, curati din punct de vedere moral, educati si ambitiosi. Pana atunci, ne vom scalda intr-o apa statuta, mizerabila, in care plutesc in nestire nenumarate cadavre…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s