Bucati din mine

Sad day...

Bine v-am regasit! Au trecut cateva zile de cand nu am mai postat ceva. Am avut destul de multe lucruri de rezolvat insa, sper sa le fi rezolvat pentru totdeauna.
Am profitat de diminetile acestea destul de friguroase de primavara, ca sa ma gandesc la unele lucruri(autobuzul are si partea lui buna). Lucruri, la care in mod sigur v-ati gandit si voi la un moment dat in viata voastra, sau la care inca va ganditi. La ce ma refer? Pai, la acele dorinte de-ale noastre de cand eram mici. Va mai aduceti aminte cand spuneati ca vreti sa cresteti ca sa nu va mai bata lumea la cap in momentul cand voiati sa faceti sau sa aflati ceva, pentru ca nu sunteti destul de maturi sa intelegeti problema? Ei bine, eu imi aduc aminte. Nu ca as fi destul de matur acum dar, fata de acum 12 ani, cred ca am mai invatat ceva. Asa sper eu…
Cand eram mici, cam pe la gradinita, toata lumea voia sa ajunga in scoala primara. Ma rog, nu si eu, pentru ca am avut intotdeauna oroare de institutiile de invatamant din Romania. Eu, viitor profesor(cum suna asta!), am fost scarbit de modul in care invatatorii si profesorii se comportau cu noi. Vedeti ironia sortii? Vrei sa scapi dintr-un loc in care nu te simteai bine, si ajungi sa lucrezi peste cativa ani exact in acelasi loc. Intortocheate sunt drumurile vietii…Pe bune, eu chiar credeam ca zicala:”De ce ti-e frica nu scapi.” este la misto. Hahaa, imi pare rau sa o spun, dar nu este!
Ceea ce doresc eu, este sa nu devin ca profesorii mei din liceu/gimnaziu. Nu vreau sa devin un „monstru” fara sentimente, lipsit de orice farama de energie, bunatate, empatie si asa mai departe. Refuz sa ma transform in asa ceva! Refuz sa distrug vietile elevilor in modul in care acei indivizi mi-au distrus-o mie. Vreau sa pastrez in viitorii mei elevi, inocenta si fericirea pe care o au in acel moment. Nu vreau sa le-o fur cu nerusinare. Am indurat multe de la profesorii mei, si nu mi-a placut. Ajunsesem chiar sa ii urasc de moarte, si cred ca nimanui nu-i place sa fie urat de altcineva, cu atat mai mult cu cat acei oameni erau chiar oamenii pe care tu trebuia sa-i ajuti sa se dezvolte. Foarte urat! Din pacate, asa este sistemul romanesc de invatamant. Din nefericire, inca mai exista cativa profesori batrani, care au ramas blocati in comunism, si care ii sanctioneaza pe tinerii profesori in momentul in care vor sa schimbe ceva.
Observ ca am inceput sa vorbesc despre un lucru, si am ajuns la altul. Bine, Bogdan!
Mda, dupa scoala primara si generala, am vrut sa ajung la liceu. Hehehe! Aceeasi poveste: profesori destul de frustrati, colegi putin mai dotati decat un porcusor de Guineea(ce-i drept, nu toti), figuri, violenta. Chestii normale in orice liceu…
Muream de nerabdare sa ajung la facultate. Dupa ce am trecut cu brio peste BAC, care mi s-a parut destul de banal, dar care la inceput bagase spaima in mine, m-am inscris la facultate. Bun, acum ca am intrat la faculta, vreau sa scap si de aici.
Presupun ca povestea se va repeta, nu la nesfarsit, pentru ca nu traiesc eu atat, dar cert este ca se va repeta. Este foarte interesant modul in care creierul nostru functioneaza. Ne dorim in fiecare zi altceva, si ne plictisim repede de un lucru, vrem noutate.
Mie imi este insa frica de altceva. Ma tem ca asa cum au trecut acesti 20 de ani, vor mai trece si altii, si altii, daca am noroc, si voi observa ca nu am reusit sa fac nimic cu viata mea. Sper ca acest lucru sa fie doar in mintea mea, si ca voi reusi sa ma fac util cat de cat…

Anunțuri

7 gânduri despre „Bucati din mine

  1. Se poate profesa înainte de finalizarea facultății sau calea pedagogică este aceea pe care ați prevăzut-o, Bogdan? Din punctul meu de vedere niciodată nu este prea târziu pentru a ne reprofila dacă asta simțim.

    Apreciază

      1. Succes în alegere atunci și intuiție bună. A fi cadru didactic presupune în primul rând pasiune pentru materia predată, îmbinarea metodelor tradiționale cu cele moderne într-un mod cât mai plăcut elevilor pentru atingerea obiectivelor propuse dar și o bună gestionare psihologică într-o relaționare atât cu elevii cât și cu restul corpului profesoral. 🙂

        Apreciat de 1 persoană

  2. Nu cred cã te vor urî copiii. Nu de alta, dar, având blog, când vei fi supãrat ,vei putea sã-ţi verşi nervii aici, nu pe ei, aşa cum obişnuiesc mulţi dintre viitorii tãi colegi de breaslã care confundã orele de curs cu orele de psihoterapie! :)))

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s