Dilema lui John

Astazi va voi prezenta povestea unui om aflat in pragul disperarii. Protagonistul nostru se numeste John. Un om cu o cariera de invidiat si cu un viitor stralucit in fata.
Desi slujba pe care o avea, ii oferea o viata foarte buna, neavand vreodata sentimentul ca o sa ajunga pe strazi cersind un colt de paine, John, nu se simtea in largul sau. Probabil ca nu se simtea bine in colectiv, sau poate nu se intelegea prea bine cu seful, motivul ramane un mister pentru noi.
Totul a decurs minunat, pana cand intr-o zi, John, se hotara sa renunte la slujba pe care o avea si sa incerce altceva care probabil i-ar fi adus liniste sufleteasca.
Dupa ce a fost chemat la un interviu, si dupa ce vocea din interiorul sau ii spunea mereu:”Ai reusit! Ai luat postul!”, si-a luat inima in dinti, si a demisionat de la primul sau job. Vestea i-a uimit pe toti colegii sai, inclusiv pe sef, care nu isi inchipuia cum poate cineva sa renunte la un job atat de important, ca sa mearga undeva unde nici macar nu stia daca va fi acceptat.
In sfarsit, a venit ziua in care John a primit mail-ul de la job-ul la care visa. Nici nu indraznea sa-l deschida, dar, cu un scurt click a reusit sa-si vada viitorul. Fata lui John se albi. Nu primise job-ul. Disperat, nestiind ce sa faca, si-a luat cainele si a iesit la o plimbare. John era un mare iubitor de caini si cum nu avea familie si copii, isi gasea alinarea in micutul Skippy.
Vremea era posomorata, cu ceata, strazile erau pustii si tocmai incepuse sa ploua. Sarmanul John se gandea ca pana si Mama Natura ii plangea de mila.
Mergand pe o strada pe care nu a mai mers vreodata, John, vazu ca in apropiere se afla un pod destul de inalt, pe sub care trecea un rau involburat si rece. In mintea lui, apareau multe imagini sumbre. Erau imagini care nu ar trebui sa apara in mintea unui om sanatos.
Apropriindu-se de marginea podului, sarmanului om ii veni in minte ideea sinuciderii. Nu avea nimic de pierdut: nu avea familie, nu avea job…
Legandu-l pe micul Skippy de o bara, John se indrepta cu pasi nesiguri spre marginea podului. Era hotarat! Era distrus! Vestea ca nu a reusit ce si-a propus, l-a adus pe tanar in pragul disperarii. In momentul voi sa sara, auzi o voce din spate, dar nu era nimeni.
Probabil i se paruse…
Auzi iar:”John, nu face asta!” De data asta il vazuse pe Skippy cum ii vorbea:”Daca tu faci asta, eu cu cine voi ramane? Cand m-ai luat de la adapostul de caini, mi-ai promis ca vei avea grija de mine cat timp voi trai. De ce vrei sa ma parasesti?”
Mintea lui John era acum cuprinsa de regrete, iar singurele cuvinte care i-au iesit pe gura au fost:”Dar, dar…”
Dupa cateva minute in care a stat si s-a gandit la tot ce Skippy i-a spus, a decis ca viata mai merita o sansa. In momentul in care a vrut sa se intoarca la Skippy, piciorul ii aluneca si John pica in apa rece ca gheata.
Se trezi brusc. Totul fusese doar un cosmar. Micutul Skippy era doar un caine care dormea cu capul pe labutele din fata, iar slujba era si ea in siguranta. Avea un singur regret: nu avea o familie care sa-i fie alaturi la bine si la greu…

5154975891_f62ac051c1_z

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s