Despre Facebook si alti monstri

Partea I

  Stateam acum cateva zile si ma uitam pur si simplu la „news feed-ul” de pe Facebook, fara sa ascult muzica, fara sa vorbesc cu nimeni.Practic, nu faceam absolut nimic, de parca plictiseala imi luase prizonier trupul. Ei bine, vreau sa va spun ca nu am realizat niciodata cat de dependenti suntem de retelele de socializare, si internet. In timp ce urmaream postarile, am reusit sa aflu unde pleaca X-ulica in concediu si pentru cat timp, am reusit sa vad prin ce „drame” trec anumite pustoaice, am reusit sa invat si unele chestii interesante de la putinii oameni care share-uiesc lucruri folositoare, si cel mai important, am reusit sa vad ca ne petrecem din ce in ce mai mult timp on-line. Poate ca nu recunoasteti, sau nu va dati seama de gravitatea situatiei. Daca eu am reusit sa aflu anumite informatii destul de private, va imaginati ce ar face o persoana cu ceva experienta in arta spionajului? Degeaba incercati acum sa stergeti anumite conversatii, poze, si status-uri. Ele sunt deja inregistrate pe niste servere. Pe internet, nu se pierde nici macar o propozitie…
  Vreau sa aduc in discutie acum, alta problema gasita pe Facebook. Unii oameni dau accept tuturor celor care le trimit cereri de prietenie, si au pana si profilul public. Daca nu cunosti persoana respectiva, cel mai indicat ar fi sa-i dai decline. Nu de alta, dar s-ar putea sa te trezesti cu date personale furate, conturi sparte, si foarte mult spam. Pe internet, nimeni nu stie cine esti, si ce ai de gand sa faci. Nu se stie carui obsedat sexual tocmai i-ai dat accept(atentie fetelor!). Cel mai bine este sa fii precaut, si sa te uiti putin prin profilul respectivei persoane care iti da cerere de prietenie. Evident ca poate fi un profil fals, dar macar ai incercat.

Partea a II-a

  Un alt lucru pe care l-am remarcat, este ca unii oameni pur si simplu nu mai pot sta fara telefonul mobil in mana. Nu mai conteaza unde sunt, cu cine sunt, sau ce fac, ei trebuie sa dea cate un „check-in” din ora in ora, ca sa vada „pretenii” ce fac ei in momentul respectiv. Mi se pare prostesc acest lucru. Bun, ca dai la ocazii speciale, este ok, dar nu sa ii tampesti pe toti cu check-in-uri idioate date doar ca sa te afli in treaba si sa strangi mult ravnitele like-uri.
  Acum cateva luni, in timp ce eram intr-un bar, am vazut din intamplare niste copii(da, copii in bar), care s-au asezat la o masa, au comandat cate o bere, au aprins o tigare(O.o), si au inceput sa butoneze ca disperatii(cred ca vorbeau intre ei, altfel nu imi explic).  Nu stiu cum se mai joaca pustiulicii in ziua de azi, dar eu stiu ca atunci cand eram mic, ne distram jucandu-ne afara, catarandu-ne in copaci, si mancand zarzare, si alte bunatati ale naturii, ne razboiam cu tevi si cornete, si nu mai spun nimic pentru ca ma apuca nostalgia…
  Inteleg ca trebuie sa folosim tehnologia, dar chiar asa? Vom incepe sa comunicam din ce in ce mai putin fata in fata, iar intalnirile cu prietenii se vor transfera pe chat-ul de pe Facebook. Chiar nu vreau sa ajungem ca in filmul „Surogates”, petrecandu-ne viata conectati la un aparat, in timp ce robotii fac toata treaba in locul nostru. Asta nu e viata! Dar, cel  mai probabil asa vom ajunge daca nu luam putina pauza. O mica pauza n-a omorat pe nimeni, asta e clar.

P.S: Nu uitati ca din cand in cand sa va uitati prin lista voastra de prieteni, si sa stergeti persoanele dubioase.

                                                   images

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s